7. MUNTENIA CENTRALĂ (BAZINUL INFERIOR AL DÂMBOVIŢEI)

[p. 116]

7.3. Aspectul cultural Străuleşti

Secvenţa de cronologie relativă Soldat Ghivan – Ciurel-serie 1 (B.1A) – Ciurel – serie 2 (B.2A) este destul de clară – printre puţinele lucruri clare, de altfel§. Cum se încadrează această secvenţă pe cronologia absolută, fie şi la o manieră schematică, de “scenariu cronologic” (ceea ce vrea să spună că cifrele absolute pe care le-am folosi au un sens orientativ)? Chiar dacă nici finalul secvenţei nu este o problemă rezolvată, începutul este chiar dificil. Suntem în faţa paradoxului că ceramica de la Soldat Ghivan are dimensiuni compatibile cu primele situri de la Dulceanca, forme mai frumoase - şi ele analoage cu Dulceanca IV sau II (pe care nimeni nu le-a nominalizat vreodată că ar conţine inserturi slave) -, dar o statistică a tehnicilor de modelare net inferioară, semnificând – într-o schemă abstractă a decăderii culturii materiale de la Dunărea de Jos – o perioadă ulterioară. Schema e schemă, şi evident nu aplicabilă tale-quale, din moment ce Soldat Ghivan are unele caracteristici superioare faţă de Dulceanca I, dar alte caracteristici sunt inferioare. Această simplă constatare ne pune în situaţia de a enunţa existenţa unui specific regional (care ar justifica chiar dezgroparea conceptului cultural Ciurel – acum în altă prezentare!). Problema este că din puzderia de situri bucureştene, doar două se pretează unor analize serioase şi cât de cât complete; dintre acestea, nici unul nu prezintă un aspect cultural incipient, analog măcar de departe cu Ipoteşti sau Gropşani, aşa încât nu ne putem reprezenta începuturile acestei culturi în centrul Munteniei, de unde şi incapacitatea de a face corelaţii clare între arealul vest-muntean şi central-muntean. Avem în schimb dovada existenţei unui orizont târziu, atât în vest, cât şi în est (fapte încă neanalizate aici), suficient de similare, ceea ce ne ajută în mai mare măsură să ne reprezentăm finalul evoluţiei acestei culturi.

Dacă celelalte situri din centrul Munteniei nu ne vor ajuta foarte mult în cunoaşterea ceramicii epocii – loturile publicate fiind numeric mult sub standardele minime de prelucrare – putem spera măcar să obţinem un set de informaţii complementare, din diverse domenii, care să ne dea măcar indicii despre caracteristicile globale ale culturii materiale în această regiune, iar, cu puţin noroc, chiar să ne lumineze asupra loturilor ceramice mari pe care le putem studia.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

aspectul Străuleşti, comentariu la:

- Căţelu Nou

- Străuleşti-Măicăneşti

- Străuleşti-Lunca

- concluzii

MAI DEPARTE – Alte aşezări bucureştene

---

§ Chiar şi cele mai „clare” lucruri cu putinţă pot face surprize neplăcute, aşa cum vom vedea într-un capitol viitor, unde se va demonstra (cel puţin aparent) că lucrurile stau altfel, cu această secvenţă.